NEWS INDEX
BIOGRAPHY
RELEASES
GO BACK TO MEDIA ROOM
DOWNLOAD
F.A.Q.
GUESTBOOK
LINKS
CREDITS


METAL SILVAE WEBZINE (APRIL 2005)

After "Anthems Of Desolation", Telurica, the solo project of Vali Zechiu comes back with a new album. Only one thing is similar to the other album: both were produced using computers. Now, in opposition with the sound of the previous album this one is more, more accesible to everyone, even to the beginners. The Cd has even a story behind it and for that we must thank to Roxana Turcanu. The story speaks about the fight of a race for survival. The sound is also an atmospherical dark ambient but with a better quality.



DOMINA FUTURA (FEBRUARY 2005)

Al doilea produs Telurica, aparut in 2004 se distanteaza de cel anterior printr-o conceptie aparent mai sofisticata in plan ideatic, fiind tesuta o mica poveste in jurul acestui produs Telurica, poveste care este rezumata in interiorul bookletului. Este ceva legat de o lupta dintre o rasa “veche” si una de “ alien nations” care au ca singur scop distrugerea vietii sub toate formele ei. Cam pueril si perimat chiar si pentru un scenariu de joc de calculator. Mai ales cand scena metalului epic actual contine atatea piese grele de povestiri de acest gen.

Cele 8 piese nu prezinta auditiv momentele oarecum narative ale acestei inclestari dintre bine si rau mai ales ca in ultimul timp au fost realizate o puzderie de filme avand caracter istoric, filme in care luptele sunt insotite de pasaje sonore pe masura care te fac sa te simti prin sunet direct in mijlocul bataliei. Deci s-ar fi putut inspira in crearea unei atmosfere de razboi, cu toate etapele respective si prin folosirea unor sunete adecvate. Personal, tot albumul imi evoca o pregatire de lupta care din pacate nu apuca sa se desfasoare.

Nu pot sa ma pronunt daca produsul de fata este sau nu un pas inainte fata de "Anthems Of Desolation", fiind realizat intr-o alta maniera, avand in comun doar modul de realizare cu ajutorul computerului.

Per total insa ca sound este un produs care te linisteste, asemanator cdurilor care se gaseau in comert sub titluri ca "Music For Relaxation" sau "Chillout Moods". Daca pe "Anthems Of Desolation" se crea o atmosfera apasatoare, in prezent materialul de fata este asa de nevinovat, incat poate fi folosit ca fundal pentru Teleenciclopedia.




HEAVY METAL MAGAZINE NR. 35(95) - 36(96) (OCTOBER/NOVEMBER 2004)

Telurica este proiectul solo al lui Vali Zechiu (bass, Magica), iar "The Calling Of The Battlehorn" este albumul secund. Experimentul merge pe ideea unui dark ambient extrem de atmosferic, 100% instrumental, dar tot 100% lucrat cu sunete generate pe calculator, lucru permis cu lejeritate de muzica ambientala. Chiar daca Telurica se afla la primii pasi pe scena ambient, Vali a punctat deja 1-0 in fata celorlalte trupe romanesti, albumul de debut, "Anthems Of Desolation", captand interesul casei de discuri slovace Black Orchid Prod., care l-a relansat in underground-ul european in format de caseta audio. "The Calling Of The Battlehorn" cuprinde opt piese variate, bazate pe legenda unui popor uitat, care lupta pentru supravietuire. Poate singurul punct negativ al discului e faptul ca, avand ca reper aceasta poveste, albumul a ramas totusi instrumental, naratiunea putand a fi doar citita pe coperta albumului. Piese de rezistenta: "Midnight Dance" si "The Clang of Lances".



MAXIMUM ROCK #7 (SEPTEMBER 2004)

Noul material semnat Telurica in spatele caruia se ascunde IngerAlb, este un proiect de dark ambiental, proiect la care IngerAlb nu a renuntat dupa precedentul "Anthems of Desolation".

Daca pe Inger de Fier sunt atacate sonoritati electro si industrial, pe Telurica sunt omniprezente elementele simfonice. Acest material conceptual, ce are la baza o poveste de care se face "vinovata" Roxana Turcanu si pe care va invit sa o descoperiti cu ajutorul booklet-ului, face un pas inainte fata de precedentul album, atat la capitolul productie cat si la capitolul compozitie.

IngerAlb dedica acest album familiei si prietenilor.




METALFAN (AUGUST 2004)

Pornit initial ca un proiect de dark ambient, Telurica este o alta varianta de abordare muzicala a lui IngerAlb, basistul trupei Magica si fondatorul altui proiect, Inger de Fier. Spre deosebire de aceste doua proiecte, prin Telurica IngerAlb propune o muzica ambientala, in care instrumentele traditionale sunt inlocuite de sunetele generate pe computer.

Daca pe primul disc, Anthems of Desolation accentul cade pe zona dark noise, cu multe elemente neobisnuite, industriale, noul album, The Calling Of Battlehorns ne arata o schimbare semnificativa de stil, fiind aduse in prim plan secvente simfonice si electro, dark ambientul si noise-ul fiind aproape complet estompate. Mai mult, discul este unul conceptual, si desi redus ca si durata (aproximativ 30 de minute), constituie transpunerea in muzica a unei scurte povesti redactate de catre Roxana Turcanu, prietena lui IngerAlb. Este o povestioara fantastica, despre un tinut imaginar care lupta pentru a-si castiga libertatea. Firul narativ debuteaza cu un intro care ne anunta ca acest taram este in pericol de a fi invadat de dusmani. Urmeaza intalnirea consiliului si chemarea la arme, redate muzical de catre piesele The Gathering , una din cele mai bune secvente ale discului, in care se regasesc alaturi de elementele ambientale cateva pasaje de bass, respectiv The Calling of Battlehorn , o piesa cu un tempo mai alert, care incearca sa redea tensiunea dinaintea bataliei.

Through the Woods vrea sa sugereze cum soldatii care calatoresc prin padure sunt infricosati, dar din pacate nu mi se pare ca reuseste prea tare, o compozitie mai degraba monotona. Midnight Dance este o piesa scurta, prin care ni se arata cum soldatii si-au infrant teama, o compozitie care aminteste oarecum prin stil de Dead Can Dance.

Ultima parte a albumului este dedicata luptei si victoriei asupra invadatorilor, dar The Clang of Lances , desi sobra si cu valente simfonice, nu are insa suficient dramatism pentru a fi coloana sonora ideala pentru o lupta, in timp ce Bitter Victory este mai degraba o piesa plictisitoare. Finalul este salvat totusi de catre Ray of Light, o compozitie orientata mult spre zona electro, cu un tempo alert si care incheie albumul intr-o nota plina de optimism.

The Calling Of Battlehorns este un proiect indraznet, realizat exclusiv prin eforturile lui IngerAlb, un pas inainte si un album evident mai matur din punct de vedere compozitional decat precedentul.